UNIMEDIA - portalul de ştiri nr. 1 din Moldova
20 de ani la conducerea primului liceu din mediul rural - interviu cu Maria Prodan, director al Liceului Teoretic „Alecu Russo” Cojuşna
20 de ani la conducerea primului liceu din mediul rural - interviu cu Maria Prodan, director al Liceului Teoretic „Alecu Russo” Cojuşna

Douăzeci de ani de la fondarea Liceului Teoretic „Alecu Russo” Cojuşna.
Primul liceu înfiinţat într-o localitate rurală de după Independenţă.
Interviu cu doamna Maria Prodan, director al Liceului Teoretic „Alecu Russo” Cojuşna.

- În 1992, la 1 septembrie a luat fiinţă primul liceu dintr-o localitate rurală. Cum a fost începutul?

 - În septembrie 1992, Şcoala Medie incompletă de opt ani nr. 2 a fost reorganizată în LT „A.Russo” Cojuşna. Începutul a fost greu, mai mult la nivel de convingere. Opinia publică trebuia formată, oamenii trebuiau ajutaţi să conştientizeze, dar cel mai important, să-şi asume această idee nouă pentru acele vremuri. Din fericire, am reuşit să ne asigurăm susţinerea părinţilor, a elevilor, a profesorilor şi  a administraţiei publice locale. Pe atunci, în componenţa consiliului sătesc - Cojuşna erau 36 de membri, în vara aceluiaşi an aceştia au deliberat o zi întreagă asupra problemei, ca până la urmă să voteze cu majoritate de voturi (a fost un singur vot împotrivă) fondarea noii instituţii de învăţământ. Nici nu bănuiam că  greul cel mare abia urmează.

 - Erau oamenii entuziasmaţi de această idee?

 - Am avut tăria de caracter să-i contaminez. Iniţial, nu putea fi vorba de nici un entuziasm pentru că era o idee absolut nouă. În anii ’90 am făcut mai multe vizitela Iaşi, apoila Braşov, unde am vizitat mai multe licee şi am preluat această idee. Era ceva nou şi pentru mine, ceea ce îmi plăcea la nebunie. După care în martie ’92, am mers cu o elevă premiantă la olimpiada  republicană de limbă şi literatură română. În final, pe podium au urcat doar elevii liceelor. Mi-am dat seama încă o dată că liceul este o prioritate, o instituţie ce asigură competenţa şi performanţa.

 - Consideraţi că aveţi partea d-voastră de merit în obţinerea şi consolidarea valorilor naţionale prin înfiinţarea acestei instituţii?

 - Cred că fiecare faptă a noastră este un autoportret. Liceul mă reprezintă, nu este numai meritul meu, dar îmi este drag şi ţin la el, aşa cum ţin la copiii mei.

 - Dea lungul carierei d-voastră, care au fost cele mai grele încercări?

 - Cel mai greu era atunci când mă simţeam trădată şi nu aveam susţinerea şi înţelegerea celor din jur. Şi nu atât înţelegere şi susţinere pentru mine, cât pentru această instituţie. Mi s-a creat impresia, deşi mi-e teamă să nu fiu înţeleasă greşit, dar consider că ar fi meritat acest cămin al cunoştinţelor mult mai multă atenţie. Am  trecut peste greutăţile care ne-au afectat, dar sentimentul că am fost lăsaţi, cu bună ştiinţă, să ne descurcăm singuri, mă urmăreşte încă. Să fi fost doar teama de responsabilitate şi consecinţe sau ceva mai mult?

 - Din partea cui vine această lipsă de susţinere, din partea APL cumva?

 - Nu pot să zic că nu am avut susţinere din partea administraţiei publice locale, la nivel de declaraţii, cel puţin, întotdeauna ne-am bucurat de susţinere. Totuşi, la câtă muncă se depune pentru copii, pentru educaţie şi la câte rezultate am obţinut, această instituţie merita mai multă atenţie şi nu numai.

 - Douăzeci de ani e o viaţă de om! Cum aţi reuşit să împărţiţi responsabilităţile faţă de familie cu cele profesionale?

 - Selectiv. Am ales priorităţile. Prioritatea de bază a fost liceul, dar asta nu înseamnă că mi-am abandonat copiii, mi-am trăit din plin bucuria şi dragostea maternă. Am găsit destule forţe şi tărie de caracter să pot aduna în sufletul meu dragostea pentru familie şi pentru elevii acestei instituţii.

 - Prin ce se distinge LT  „A. Russo” Cojuşna de alte instituţii de acest gen?

 - Are o faţă şi o semnătură aparte, avem o cultură organizaţională distinctă care şi-a pus amprenta pe fiecare elev. Cine nu şi-a putut asuma această cultură, a fost nevoit să plece, e ca o mişcare centripetă, care te scoate din circuit.

 - Ce nu aţi reuşit să faceţi din ceea ce v-aţi propus cel mai mult?

 Chiar nu vreau să pun accent pe proiectele materiale. Nu am reuşit mai multe şi nu este vina absolut a nimănui. M-am temut să văd această instituţie în declin. În momentul când văd că o bună parte din învăţământul din Moldova decade, mai ales când este diminuat numărul elevilor, îmi dau seama că ne afectează şi pe noi. Eu aş fi vrut la nivel de ţară un alt viitor şi un alt prezent, de ce nu?! Acelaşi lucru mi-l doresc şi pentru noi. Sunt mulţumită de ceea ce am dobândit, am apărat şi am demonstrat viabilitatea acestei forme de învăţământ. Generaţiile de elevi care au plecat din acest liceu continuă să ne reprezinte oriunde merg şi o fac admirabil. Nu am reuşit să am o sută de procente susţinători. În rest e bine, mergem înainte cu demnitate.

 - Cum vi se pare reforma învăţământului şi noile reguli privind desfăşurarea examenelor de bacalaureat?

 - Sunt nişte încercări. Sigur, pentru a perfecţiona sistemul de evaluare. Au trezit şi reacţii ostile, însă acestea sunt inerente. Nu există schimbare care ar mulţumi pe toţi. Nu acesta este obiectivul. Odată şi pentru totdeauna trebuie să fie pus în capul mesei onestitatea, competenţa, performanţa şi atunci garantăm un mod cinstit prin care un elev îşi ia nota meritată. Elevii să conştientizeze că trebuie să înveţe, ca să nu existe nici un motiv să-şi indispună părinţii. Regulamentul nu face decât să  asigure  o dată în plus condiţii egale pentru toţi copiii, ca să-şi obţină nota pe care o merită. Or, aşa cum a prins greu ideea de liceu într-un mediu rural, exact aşa este şi în cazul noului regulament. Poate că peste un an-doi vom putea pune problema unui examen diferenţiat, aşa cum se face acum în România, unul pentru instituţiile de învăţământ superior şi altul pentru şcolile profesionale.

 - Ar fi aceste examene de BAC diferenţiate o soluţie şi pentru învăţământul din R.  Moldova?

 - Personal, am fost şi sunt deschisă pentru schimbări, ar fi o soluţie, dar este doar una dintre soluţii.

 - Aţi putea să ne enumeraţi câteva dintre succesele elevilor ?

 - Succesele elevilor sunt şi succesele noastre, iar în spatele unui elev performant întotdeauna se află un profesor versat, competent şi bine instruit pentru a-şi sprijini discipolii. Am trăit aceste bucurii pentru fiecare elev, indiferent dacă i-am fost profesor sau nu. Sunt foarte mulţi elevi şi performanţe pentru a putea fi enumerate şi mă bucură acest fapt. Păstrez toate rapoartele cu performanţele elevilor, nu pot renunţa la ele pentru ca mi-s dragi toţi. Sunt şcoli care doar funcţionează, pe când altele educă şi cultivă. Mie mi-ar plăcea să cred că facem parte din cea de-a doua categorie. Elevii nu au păşit pragul acestui liceu numai pentru a acumula nişte cunoştinţe, ci i-am ajutat să-şi dezvolte şi caracterul.

Consideraţi că învăţământul din Moldova este îndeajuns de calitativ, ne putem compara cu alte ţări, cu România, de exemplu?

 Îmi este greu să judec. Consider că putem să ne racordăm la sistemul românesc. Reforma învăţământului  a pus accent pe calitate şi performanţă, asta mă face să cred că suntem pe drumul cel bun. Cu toate acestea, aş putea avea şi aici oponenţi. Orice instituţie de învăţământ trebuie nu numai să asigure elevilor cunoştinţe de cultură generală, ci să-i ajute să dobândească  şi abilităţi prin care să poată obţină performanţe în viitor.

 - Ce ar trebui să implementăm în sfera educaţională pentru a diminua actele de corupţie?

 - Nu poţi să pretinzi că şcoala este o oază. Când eşti în ploaie, uneori nici măcar umbrela nu te poate salva şi te udă rău. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul acestui fenomen, indiferent în ce măsură sau la ce nivel, în momentul când persistă această maladie, se molipseşte absolut toată ţara, toate sferele sunt afectate. Mă bucur totuşi că se depun eforturi pentru a eradica acest flagel, iar la nivel de instituţie facem tot posibilul pentru a preîntâmpina astfel de acţiuni ilegale.

 - Aţi avut de-a face cu astfel de cazuri de corupţie?

 - Nu cunosc, dacă le cunoşteam şi aveam dovezi, reacţia mea era pe măsură!

 - Ce înseamnă funcţia de director al LT „Alecu Russo” Cojuşna?

 - E doar o funcţie. Aceasta vine şi pleacă, deşi se spune că managementul este şi o artă, arta de a conduce cu oamenii. Abilitatea de a găsi cheiţa pentru fiecare inimă e un talent. Vocaţia mea este cea de profesor de limba şi literatura română, în această postură mă simt foarte bine. Sincer vorbind, niciodată nu m-am gândit să fiu director, dar în momentul când mi-am dat seama că am înţeles prima ce înseamnă un liceu, ce avantaje şi oportunităţi oferă, am hotărât să-mi asum această responsabilitate.

 - Aţi fost martoră a evenimentelor anilor ’89-91 din Piaţa Marii Adunări Naţionale, iar recent am sărbătorit Ziua Independenţei şi a limbii române. Cum erau oamenii, starea de spirit în vremurile acelea şi cum vedeţi lucrurile acum?

 - Au fost momente unice. Din păcate, lumea nu mai simte acel entuziasm, doar din cauza acestei  situaţii materiale extrem de grele. Foarte mulţi compatrioţi de-ai noştri, chiar şi din rândurile absolvenţilor liceului şi nu numai, sunt plecaţi la munci peste hotare. Nu pentru că a fost voia lor. Acele evenimente din anii ’90 nu se vor repeta niciodată şi îmi pare rău. Chiar dacă se vor mai repeta astfel de evenimente, vor fi altfel. Mişcarea de eliberare naţională a fost şansa unei generaţii şi a unui popor, sper că nu am ratat-o.

 În acele împrejurări, să le spunem prielnice, aţi fi vrut să aibă loc unirea? 

- În acele împrejurări, da. Idealul şi adevărul istoric rămâne acelaşi. În calitate de ideal istoric, eu văd un popor întregit, dar în această conjunctură geopolitică trebuie să ţin cont de absolut toate realităţile în cel mai obiectiv mod. Nimeni nu poate contesta adevărul istoric, oricât de mult s-ar dori acest lucru. Unitatea poporului român, la fel ca şi unirea, dăinuie în sufletul meu prin limbă, tradiţii şi cultură.

 - Ce reprezintă toţi aceşti ani, ce a devenit liceul pentru d-voastră?

 Liceul este visul care merită realizat. Este scopul vieţii mele. Fondarea acestei instituţii şi menţinerea ei la cel mai înalt nivel posibil, a fost şi o luptă a mea, nu numai a unui sat sau a unui colectiv profesoral. Nu am cedat presiunilor până acum şi n-o voi face nici în viitor, altfel nu rezistam. La începutul anilor ’90, când nu existau licee nici măcar în oraşe, m-am ambiţionat să deschid un liceu la sat. Rar cine era încântat de această idee, oficialii nu erau dispuşi să accepte, întrucât concepţia învăţământului aşa ceva nu prevedea. Totuşi, acest fapt nu m-a împiedicat să insist, ca până la 11 august 1992, când a fost emisă hotărârea guvernului, să conving lumea că se poate.

 - Ce vă doriţi să realizaţi atât timp cât veţi mai fi director? Sunteţi un om împlinit?

 Categoric, chiar sunt un om împlinit. Pentru mine, aceste generaţii de elevi care ştiu ce limbă vorbesc, îşi cunosc istoria naţională, care au căpătat demnitate şi verticalitate reprezintă o mare realizare. Îmi doresc să am parte de mai multe întâlniri cu absolvenţii. Cu ocazia acestui jubileu, am deschis uşile instituţiei tuturor celor care au putut veni, ne-am bucurat enorm de mult să-i revedem.

 - Aţi avut ocazia pe parcursul anilor să obţineţi o altă funcţie? Ce v-a determinat să nu plecaţi?

 - Au fost şi astfel de ocazii, însă nu am renunţat, pentru că aş fi trădat un colectiv, un sat, nişte elevi, până şi nişte pereţi care-mi sunt dragi. Lipsă de cadre nu a existat niciodată, se vor găsi alţii. Locul meu este aici, deocamdată este nevoie de mine. Nu am avut niciodată ambiţii politice sau de alt fel.

 - Care este relaţia cu profesorii? V-aţi bucurat de susţinere deplină în toţi aceşti ani?

 - Mi-ar plăcea să cred asta. Cel puţin nu am avut revolte făţişe. Unii doar veneau la serviciu, pe când alţii, care nu pot fără această vocaţie, dacă au câte o zi metodică, vin şi atunci. Am avut marele noroc ca încă din 1992 să-mi selectez colectivul profesoral, să-mi formez o echipă cu care am mers alături toţi aceşti ani. Acest lucru mi-a asigurat susţinerea în proporţie de 50% plus 1 întotdeauna.

 - În 2009, după evenimentele din 7 aprilie, liceul a trecut printr-un proces de judecată, fiind acuzaţi mai mulţi elevi că ar fi participat la devastarea Parlamentului şi Președinției. Cum aţi trecut peste acele momente? Ce a însemnat acel 7 aprilie pentru d-voastră?

 Nu au fost dovedite acele acuzaţii, probele prezentate erau insuficiente şi spre bucuria noastră nu a suferit nimeni. Acel tragic eveniment a fost încă o piatră de încercare. Cel mai trist lucru e că nu toţi elevii m-au înţeles. Cu toate că am încercat să-i opresc, sfătuindu-i să nu se ducă, pentru că am mai multă experienţă de viaţă şi am simţit că este o capcană, nu m-au ascultat („Ai noştri varsă sânge, iar d-voastră vreţi să facem matematică!”). Cineva a anticipat foarte bine reacţiile tinerilor şi s-a folosit de aceştia. Important e că elevii au îndeplinit până la urmă ceea ce le cerusem şi, când a fost nevoie, erau toţi în clase, lucru care i-a salvat. Slavă Domnului! Elevii noştri nu au dat foc Parlamentului, pentru că nu asta i-am învăţat. La proteste au ieşit tinerii care au avut conştiinţa apartenenţei de neam, convingeri naţionale, iar ceea ce s-a produs acolo era peste puterile lor, oricine ar fi fost ei. Violenţa şi teroarea nu fac parte din programul de învăţământ, nu se încadrează în nici un curriculum. Mi-a părut rău să zic în sinea mea că am avut dreptate şi de această dată, intuiţia îmi spunea că ceva e putred. Sigur, acele evenimente şi-au lăsat amprenta imediat asupra elevilor, devenind mult mai apatici faţă de politic, iar de spirit civic nici nu se poate vorbi. Când au plecat la proteste, şi-au luat câte un colăcuţ şi lumânări, pentru că ziceau ei: „astăzi este ziua înmormântării libertăţii noastre”. Acea generaţie este diferită de celelalte, parcă ar fi combatanţii din ’92 care au mers fără armela Nistru, copiii aceia au mers cu pâine şi lumânări să-şi apere libertatea.

 

 - Ce mesaj aveţi pentru actualii şi foştii elevi?

 - Le doresc să persevereze, să creadă în visul lor şi să lupte pentru realizarea acestuia!

  Vă mulţumim!                                                                           

                                    Petru Nicolai pentru Străşeni UNIMEDIA


Comentarii (2)
  • Speranta N, 18 septembrie 2012, ora: 19:23;
    +1 (1)
    Doamna Maria! Va doresc succese spre noi realizari.Fi-ti sanatoasa si bucurati-va de roadele muncii DVS!
  • raisa, 19 septembrie 2012, ora: 22:31;
    +1 (1)
    Stimată şi frumoasă Doamnă ! Constat cu mare bucurie că anii nu v-au schimbat...De aici, din inima Olteniei, Craiova, un calduros salut, sincere urări de sănatate şi mult succes în tot ceea ce faceţi !

Pentru a putea comenta trebuie sa fiţi logat:
E-mail:
Parola:

spune:

Alege o semnătură:
- comentariu raportat - comentariu sters - comentariu simplu - comentariu validat

Înainte de a plasa un comentariu va rugăm să va familiarizaţi cu termenii şi conditiile comentariilor pe UNIMEDIA
Interviuri
Căutare
Log-in
TAG-uri (toate)